Vasili Aksionov

Vasili Pavlovici Aksionov (1932–2009) — scriitor, dramaturg, eseist. Laureat al premiilor „Russkii buker” (2004), „Triumf” (2003), „Cartea anului” (2005).
S-a născut în Kazan în familia președintelului Consiliului Orășenesc de Partid. În anul 1937 părinții au fost reprimați. A trăit într-o casă de copii, apoi la rude, după război la Magadan, cu mama. Mama lui Aksionov, Evghenia Ghinzburg, în cele din urmă a devenit autoarea uneia dintre primele cărți de memorii despre GULAG,Destin în bătaia vântului. Ocna, ce binecuvântare!. A absolvit Facultatea de Medicină din Leningrad, a lucrat ca medic. Însă primele lui nuvele, publicate în revista „Iunost” —Kolleghi / Colegii, ­Zviozdnîi bilet / Bilet spre stele,Apelsinî iz Marokko / Portocale din Maroc, Zatovarennaia bocikotara / O mulțime de butoaie goale — l-au făcut unul dintre liderii „prozei urbane a tinerilor” anilor 60 și, fără îndoială, un idol al tinerilor. Aksionov a introdus în literatură un tip de nou erou romantic sovietic — un tânăr în căutarea sinelui, îmbinând iubire pentru jazz, călătorii, libertate și un sentiment patriotic autentic.
A fost publicat în samizdat. În anul 1980 a plecat în SUA, a predat limba rusă într-o serie de universități. În străinătate i-au apărut romanele Zolotaia nașa jelezka / Plăcuța noastră de aur,Ojog / Arsura,Ostrov Krîm / Insula Crimeea, trilogiaMoskovskaia saga / O saga moscovită,Novîi sladostnîi stil / Un stil nou dulceag,Kesarevo secenie / Cezariana. A revenit în Rusia în anul 2004; romanele scrise aici,Volterianițî i volterianki / Voltairieni și voltairiene șiTainstvennaia strast / O pasiune tainică au avut mare succes la public.
A scris în specia protestului social, a istoriei alternative, eposului familial. Criticii au remarcat o varietate ritmică a prozei lui, „un caracter jazzistic deloc obligatoriu al stilului”, imagini puternice și clare, „o frază scurtă, tip Hemingway”.