Vladimir Liciutin

Vladimir Vladimirovici Liciutin (n. 1940) — prozator, publicist. Laureat al Marelui premiu literar al Rusiei (2006), al Premiului Guvernului Federației Ruse (2011) ș. a.
S-a născut în orașul Mezen din regiunea Arhanghelsk, în familia unor pomori (pe harta Cercului Polar există insula Liciutin). Tatăl a murit pe front. A absolvit liceul tehnic de silvicultură, Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Leningrad, Cursurile superioare de literatură.
Prima nuvelă,Belaia gornița / Camera mare, a apărut în anul 1972. Liciutin începea ca reprezentant al „prozei ruraliste”, a ramurii nordice a ei, descria în culori vii, original viața țăranilor din Pomorie. Mai târziu au apărut romane psihologice moderne, „proză urbană”. Un mare eveniment a fost trilogia istorică de mare amploareRaskol (despre schisma Bisericii Ruse din secolul al XVI-lea).Raskol, ca și romaneleSkitaleț / Hoinarul, Liubostai, Milady Rotman,Begleț iz raia / Fugarul din rai șiV ojidanii Boga / În așteptarea lui Dumnezeu, precum și culegereaDușa neiziasnimaia: razmîșlenia o russkom narode / Sufletul inexplicabil: meditații despre poporul rus, au fost foarte bine apreciate de cititori.
În centrul creației lui Liciutin se află cercetarea caracterului rus și a naturii spirituale a Rusiei. Cărțile lui se numesc „încercare de autocunoaștere națională”. Criticii remarcă „broderia sonoră” a lui Liciutin — limba lui care reunește „oratoria populară” și „literatura credincioșilor de rit vechi”.