Irina Ermakova

S-a născut în anul 1951 în Strâmtoarea Kerci, pe o șalupă. A crescut în Ceraksî (Ucraina). A absolvit Institutul de Ingineri de Transport de la Moscova, cu specialitatea „Poduri și tuneluri”. A lucrat ca inginer constructor de proiectare a podurilor. Autoare a opt volume de versuri, printre care se numărăKolîbelnaia dlia Odisseia / Cântec de leagăn pentru Ulise (2002),Ulei / Stupul (2007),V ojidanii prazdnika / În așteptarea sărbătorii (2009),Aloi tușiu po ciornomu șolku / Cu tuș roșu pe mătase neagră (2012),Sedmaia / A șaptea (2014), unui volum de versuri în traducere în italiană,Ninna-nanna per Odisseo e altre poesie (2008) și a câtorva mistificări literare, cea mai cunscută dintr ele fiind poeta japoneză din secolul al XII-lea, Yoko Irinati. Versurile sunt traduse în engleză, arabă, bulgară, italiană, catalană, chineză, letonă, macedoneană, germană, polonă, portugheză, română, sârbo-croată, franceză ș. a. Laureată a premiilor revistelor „Arion” și „Oktiabr”, „Anthologia”, „Lerici Pea Mosca”, Marelui Premiu „Moskovski sciot”, „Voloșin”, „Veneț”. Locuiește la Moscova.
Irina Ermakova este în egală măsură moștenitoarea a două tradiții, cea clasică și avangardistă, stăpânește cu măiestrie forme variate ale versului rus, de la tetrametrul iambic până la versul liber, înnoindu-le și perfecționându-le cu influența dominantă a eului său poetic.