Oleg Ciuhonțev

S-a născut în anul 1938 la Pavlovski Posad, regiunea Moscova. A absolvit Institutul Regional de pedagogie „N. K. Krupskaia” din Moscova. A lucrat ca șef al secției de poezie la revistele „Iunost” și „Novîi mir”. În anii 1960-1980 a tradus activ în rusă autori europeni și americani, poeți din republicile unionale. Autor a douăsprezece cărți de poezii și antologii, printre care se numără:Fifia / Pythia (2003),Iz sih predelov / Din aceste ținuturi (2005),Iz liriki / Din lirică (2007),Odnofamileț / Tizul (2008),Reci molceania. Iz raznîh knig / Cuvântul tăcerii. Din diferite cărți (2014),Beziazîkii tolmaci. Izbrannîe perevodî / Traducătorul fără limbă. Traduceri alese (2014),vîhodiașcie iz — uhodiașcie za / cei ce ies din — cei ce pleacă dincolo (2015). În anul 2019 a apărut o selecție de poezii,I zvuk i otzvuk / Și sunetul și ecoul. Laureat al premiilor de Stat al Federației Ruse, al revistelor „Novîi mir” și „Znamia”, „Pușkin” al Fondului „Alfred Töpffer” (Germania) și al Premiului de Stat „Pușkin” al Federației Ruse, al Concursului național „Kniga goda”, al Premiului de poezie „Anthologia”, al Premiului literar „Boris Pasternak”, al Marelui Premiu „Triumf”, al Premiului „Moskovski sciot”, al Premiului național „Poet” ș. a. Locuiește la Moscova.
Poezia lui Ciuhonțev a ocupat un loc important în contextul literar al ultimei treimi a secolului al XX-lea, stârnind ecouri entuziaste ale criticilor și istoricilor literari. Totuși, după apariția cărțiiFifia, despre Ciuhonțev a început să se vorbească ca despre un poet care și-a schimbat radical poetica anterioară. Pe noua volută temporală odată cu noua experiență spirituală dobândită și noile posibilități lingvistice el îi plânge pe cei dispăruți, meditează la bătrânețe, la nebunia metafizică a poetului și la natura lui străină față de lumea înconjurătoare, dar și la entropia universală din ce în ce mai mare...