Leonid Borodin

Leonid Ivanovici Borodin (1938–2011) — prozator, publicist, activist social. Laureat al Premiului „Iasnaia Poliana” (2007), „Aleksandr Soljenițîn” (2002) și al altor premii din Rusia și Europa.
S-a născut la Irkutsk, într-o familie de învățători. În tinerețe a lucrat la o brigadă de drumuri la calea ferată Circum-Baikal, la construcția hidrocentralei Bratskaia, la o mină în Norilsk. A absolvit Institutul Pedagogic din Ulan-Ude, a lucrat ca director al unei școli sătești.
Pentru participarea la un cerc dizident a fost condamnat la șase ani de închisoare. În detenție Borodin a început să scrie versuri și proză. Prin samizdat operele lui (God ciuda i peceali / Un an de minune și tristețe, Tretia pravda / Al treilea adevăr și altele) au devenit cunoscute în străinătate. După Perestroikă a făcut publicistică, a fost redactor-șef al revistei „Moskva”. A predat la Institutul de Literatură „A. M. Gorki”.
Borodin este continuatorul liniei spiritual-morale a literaturii ruse clasice. Viața reală din proza lui se combină cu subiectele de actualitate, note de skaz, de istoricitate. Un loc important în cărțile lui Borodin îl ocupă Siberia natală.