Viktor Astafiev

Viktor Petrovici Astafiev (1924–2001) — scriitor, eseist, dramaturg. Erou al Muncii Socialiste, laureat al Premiului de Stat al URSS (1978, 1991), al Premiului de Stat al Federației Ruse (1995, 2003).
S-a născut în satul Ovsianka din ținutul Krasnoiarsk. A rămas de timpuriu orfan, a crescut într-o casă de copii, a absolvit o școală profesională, a lucrat la calea ferată.
În anul 1942 a plecat voluntar pe front. În război a fost șofer și lucrător la comunicații, a fost de două ori rănit și contuzionat, decorat cu ordinul „Steaua roșie”, medaliile „Pentru curaj”, „Pentru eliberarea Varșoviei” și „Pentru victoria asupra Germaniei”. A trăit în Ural, în orașul Ciusovoi, apoi în Perm și Vologda.
Prima carte a apărut în anul 1953.
Astafiev este foarte cunoscut ca autor al nuvelelorPastuh i pastușka / Un cioban și o ciobăniță, Pecealnîi detektiv / Un detectiv trist, Țar-rîba / Țarul-pește, Poslednii poklon / Ultima plecăciune, al romanului Prokliatî i ubitî / Blestemați și omorîți, al unor povestiri lirico-autobiografice și unei publicistici pătimașe. Multe creații ale lui sunt ecranizate.
Reprezentant a două direcții în literatură: proză militară („adevărul tranșeelor”) și „ruralistă”. Trăsăturile caracteristice ale prozei lui Astafiev sunt privirea dură și deloc plăcută asupra societății și omului, limba colorată și părimașă, imagini fidele din punct de vedere psihologic.