Viktor Lihonosov

Viktor Ivanovici Lihonosov (1936–2021) — prozator, publicist. Laureat al Premiului de Stat al RSFSR (1988), al Marelui premiul literar al Rusiei (2010), al Premiului „Bunin” (2013) ș. a.
S-a născut în regiunea Kemerovo, a crescut în Novosibirsk. Tatăl a murit pe front. După absolvirea Institutului Pedagogic din Krasnodar a lucrat ca învățător. Prima povestire a lui Lihonosov,Brianskie / Cei din Briansk, a apărut înrevista „Novîi mir” în anul 1963.
A primit recunoașterea ca autor al unei proze lirico-filosofice:Liubliu tebia svetlo / Te iubesc luminos, Osen v Tamani / Toamnă în Taman, Eleghia / Elegie și multe altele. Un roman amplu, pe mai multe planuri, despre destinele căzăcimii ruse,Nenapisannîe vospominania. Naș malenkii Parij (Amintiri nescrise. Micul nostru Paris, 1986) i-a adus slava europeană. Volumele de eseuriSojalenia / Păreri de rău șiZapisi pered snom / Însemnări înainte de culcare, o carte de publicistică,Toska-krucina / Întristare au devenit evenimente după Perestroika.
Proza lui Lihonosov este un aliaj de viziune poetică și istorică a Rusiei și lumii. Criticii îi spun „ultimul melodist” al literaturii ruse; „Proza lui strălucește ca a lui Bunin”, spunea A. T. Tvardovski.