Aleksandr Soljenițîn

Aleksandr Isaevici Soljenițîn (1918–2008) — proaztor, publicist, dramaturg, poet, activist social. Laureat al Premiului Nobel pentru literatură (1970).
S-a născut la Kislovodsk, a crescut în Rostov-pe-Don. După absolvirea Facultății de Fizică-Matematică a Universității din Rostov a intrat la Institutul de Filosofie și Istorie de la Moscova. Din anul 1943 a fost pe front, a fost decorat. A fost arestat în februarie 1945, fiind acuzat de stare de spirit antisovietică, condamnat la detenție și deportare. După eliberare a lucrat la profesor la țară, în regiunea Vladimir. În anul 1957 a fost reabilitat.
Primele lui publicații — povestireaO zi din viața lui Ivan Denisovici și nuvelaGospodăria Matrionei, apărute în revista „Novîi mir”, au devenit de senzație. Pentru prima dată tema gulagului primise o voce în literatură. În scurt timp Soljenițîn nu a mai fost publicat, iar pentru critica sistemului sovietic și publicarea în samizdat și în străinătate a fost expulzat din URSS. A revenit în patrie abia în anul 1994.
Toate lucrurile importante ale lui Soljenițîn au devenit evenimente literar-sociale semnificative: și amploarea „tentativei de cercetare artistică”,Arhipelagul Gulag, și romaneleÎn primul cerc, Pavilionul canceroșilor, și epopeea grandioasăKrasnoe koleso / Roata roșie despre revoluția rusă și rădăcinile ei spirituale, precum și proza memorialist-diaristică și eseurile filologice.
Soljenițîn în cărțile sale a întrupat propria concepție despre istoria Rusiei secolului al XX-lea. Principala temă a cercetării lui este caracterul național rus în momentele cruciale ale istoriei.