Oleg Pavlov

Oleg Olegovici Pavlov (1970–2018) — prozator, esist, critic. Laureat al premiilor „Russkii buker” (2002), „Aleksandr Soljenițîn” (2012) ș. a.
S-a născut la Moscova. Debutul literar a fost un ciclu de povestiri,Karaulnîe eleghii (Elegii de pază, 1990) despre viața în locurile de detenție din punctul de vedere al gardianului. A absolvit Institutul de Literatură „A. M. Gorki”, mai târziu a ținut acolo un seminar de proză.
Primul roman al lui Pavlov,Kazionnaia skazka / O poveste de serviciu este despre serviciul din trupele de escortă; i-a adus tânărului autor recunoașterea. RomaneleDelo Matiușina / Cazul Matiușin, Asistolia,Dnevnik bolnicinogo ohrannika / Jurnalul unui gardian de spital l-au pus pe Pavlov în primul rând al scriitorilor realiști contemporani.
S-a afirmat în calitate de critic literar (Russkaia literatura i krestianskii vopros / Literatura rusă și problema țărănească,Metafizika russkoi prozî / Metafizica prozei ruse). Pavlov este numit maestrul al „prozei spovedanie” dure, pătrunse de forță poetică și compătimire creștină. Eroul lui este un om în situații limită, care caută sens și salvare.