Valentin Rasputin

Valentin Grigorievici Rasputin (1937–2015) — scriitor, esist, publicist, activist social. Laureat al Premiilor de Stat al URSS (1977, 1987), de Stat al Federației Ruse (2012), al Președintelui Federației Ruse (2003), al Guvernului Federației Ruse (2010) ș. a.
S-a născut în satul Ust-Uda din regiunea Irkutsk, într-o familie de țărani. După absolvirea Facultății de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Irkutsk a lucrat la ziare din Irkutsk și Krasnoiarsk. Prima culegere de povestiri a apărut în anul 1967 și despre Rasputin a început să se vorbescă imediat ca despre un „talent adevărat”.
Rasputin a fost considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai „prozei ruraliste”, dar a fost mai mult decât această definire. Nuvelele lui,Bani pentru Maria, Poslednii poklon / Ultima plecăciune,Trăiește și ia aminte, Izba / Casa, Despărțire de Matiora, Pojar / Incendiul, Doci Ivana, mat Ivana / Fiica lui Ivan, mama lui Ivan, povestirile, eseurile au devenit nu numai evenimente artistice, dar și sociale. Rasputin punea probleme de moralitate, conștiință, capacitatea de a iubi și compătimi, de memorie populară.
Creația lui Rasputin, care combină caracter filosofic, un psihologism fin și patos publicistic, a devenit o reflectare a celor mai complexe fenomene, de adâncime care aveau loc și în conștiința națională la cumpăna dintre veacuri. Rasputin a fost numit „... un om al conștiinței, al cauzei ruse, care s-a consacrat total păstrării tradiției culturale ruse” (Serghei Perevezențev).