Aleksei Țvetkov

S-a născut în anul 1947 la Stanislav, în regiunea Ivano-Frankovsk (RSS Ucraineană). A studiat la Facultatea de Chimie a Universității de Stat din Odessa, la Facultatea de Istorie și Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat „M. V. Lomonosov” din Moscova. Din anul 1975 a locuit în străinătate (SUA, Germania, Cehia, Israel). În anul 2004 s-a întors la poezie după șaptesprezece ani de tăcere. Autor a numeroase cărți și volume de poezii:Sbornik pies dlia jizni solo / Culegere de piese pentru viață solo (1978),Sostoianie sna / Starea de somn (1981),Edem (1985),Stihotvorenia / Poezii (1996),Divno molvit / Să vorbești minunat (2001),Șekspir otdîhaet / Shakespeare se odihnește (2006),Edem i drugoe / Edem și altele (2007),Imena liubvi / Numele iubirii (2007),Rovnîi veter / Un vânt egal (2008),Detektor smîsla / Detectorul de sens (2010),Skazka na noci / Basm pentru seară (2010),pesnii balladî / cântece și balade (2014),Poslednii konvoi / Ultimul convoi (2020) ș. a., precum și poeme în proză:Prosto golos / Pur și simplu vocea (2002) și câteva cărți de eseuri. A tradus în rusă poeți anglo-americani și polonezi. Laureat al premiilor „Andrei Belîi” (2007), „Anthologia” (2010), „Moskovski sciot” (2011), „Russkaia premia” (2011). A murit în anul 2022.
Începând din anul 2004 criticii au început să vorbească de o „nouă poetică” a lui Țvetkov, despre complexitatea țesăturii sale poetice, despre aplecarea spre anomalii lingvistice pentru extinderea posibilităților expresive, despre recognoscibilitatea scrisului său artistic original.