Evgheni Karasiov

S-a născut în anul 1937 la Kalinin (azi Tver). Un om cu un destin complicat, a rămas orfan în timpul războiului, a fost hoț de buzunare, a ajuns într-o colonie de copii, după care, în total, a petrecut în locuri de detenție douăzeci de ani, a avut șapte condamnări, a fost considerat de instanță un recidivist extrem de periculos. În spatele sârmei ghimpate și-a terminat școala medie și acolo a început să scrie. A lucrat la tăiatul lemnelor și la construcția de căi ferate în regiuni îndepărtate ale țării. În anul 1986 a ieșit din lumea interlopă, a fost director al unui magazin de consignație, evaluator de anticariat. Prima culegere,Puti gospodni / Căile Domnului, a apărut abia în anul 1992. Autor a șapte volume de versuri și poeme, printre careVremia bezveria / Vremea lipsei de credință (1998),Svideteli obvinenia / Martorii acuzării (2000),Pesni bludnogo sîna / Cântecele fiului rătăcitor (2003),Veșcestvennîe dokazatelstva / Dovezi materiale (2014). A publicat câteva cărți de povestiri, precum și o carte de amintiri din închisoare,Parallelnîi mir / Lumea paralelă (2007). Laureat al Premiilor revistelor „Novîi mir” și „Arion”, „Anthologia”, „N. S. Gumiliov”. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia. A murit în anul 2019.
Despre Karasiov au scris poeții Oleg Ciuhonțev, Iuri Kublanovski, Tatiana Bek, Maksim Amelin. Kriticul Lev Danilkin a remarcat că „este un poet uimitor care nu seamănă cu niciunul dintre oamenii de aici și ar fi fost bine să fi fost numai poet”.