Daniil Granin

Daniil Aleksandrovici Granin (1919–2017) — scriitor, scenarist, publicist, activist social. Autor de proză de război, „urbană”, istorică, documentarist. Laureat al Premiilor de Stat al URSS (1976) și al Federației Ruse (2001, 2016) ș. a.
S-a născut în satul Volînka din gubernia Kursk. A absolvit Institutul Politehnic din Leningrad. A lucrat ca inginer energetician. În anul 1941 a plecat pe front voluntar. Primele povestiri ale lui Granin au apărut în anul 1937. O mare popularitate i-au adus scriitorului romanele și nuvele din anii 60 despre problemele și năzuințele tinerilor oameni de știință sovietici —Iskateli / Căutătorii, Posle svadbî / După nuntă, Idu na grozu / Mă duc spre furtună, Sobstvennoe mnenie / Opinia mea și altele. În anul 1979, împreună cu Ales Adamovici, a scrisCartea Blocadei, documentară, o cercetare de amploare a Blocadei din Leningrad. A scris proză istorică. Unul dintre cele mai sonore „romane ale Perestroikăi” a fostZubr / Zimbrul, despre destinul celebrului genetician Nikolai Timofeev-Resovski.
A scris proză de război, schițe, publicistică. A participat activ la viața socială, a fost inițiatorul unei serii de proiecte culturale și de binefacere.