Zborul de primăvară al gândacilor
Prin pădurea goală gândaci zboară,
se-ndrumă în aer cornuți,
ochii lor albăstrui, parcă de ceară,
de noi nicicând văzuți,
sunt fixați de aripi,
sunt turnate lucrușoarele lor în smoală,
ochii lor, întorși nu spre noi, tâmpi,
ochi care nu văd, ca de ceară,
orientul cu coasa îi cosește,
pe pălăriile transparente arzând,
de sub ei pieziș o fâșie se lățește
pe pantă un miros lâncezind,
de smoală mari picuri uscată
de pe nasurile lor cad?
Printre trunchiurile orbitoare
din moarte în moarte îi scad.
