Zborul de primăvară al gândacilor

Prin pădurea goală gândaci zboară, se-ndrumă în aer cornuți, ochii lor albăstrui, parcă de ceară, de noi nicicând văzuți, sunt fixați de aripi, sunt turnate lucrușoarele lor în smoală, ochii lor, întorși nu spre noi, tâmpi, ochi care nu văd, ca de ceară, orientul cu coasa îi cosește, pe pălăriile transparente arzând, de sub ei pieziș o fâșie se lățește pe pantă un miros lâncezind, de smoală mari picuri uscată de pe nasurile lor cad? Printre trunchiurile orbitoare din moarte în moarte îi scad.