Sciții
de te uiți atent o să observi involuntar
o față de tip scitic
o ho ho
arsă
undeva în vânturile din Crimeea
tăiată de gerul din
Altaiul adormit
observă
cu ce viteză incredibilă
se mișcă
pe roțile bicicletei
prin stratul gros al anilor
prin oglinda toamnei
prin umbra verii
prin zloata iernii
cu ce viteză amețitoare
se transformă trupul
gata să sară
gata de o mișcare elicoidală
gata de un salt mortal
epocile se întorc
încet și iute
măturând în calea lor
orașe și neliniști
sau acoperind de gorgane
întinderile hărților geografice
când te apropii prima dată
poate că n-o vei recunoaște pe mama arhetipală
idolul de piatră
care va începe să plângă cu lacrimi adevărate
tari ca diamantul
pe mormântul lui Velimir
