După închiderea sezonului

1. Elba

Ca Săptămâna Patimilor — cu crengi de salcie, palmier,
ianuarie nesfârșit începe în mai cu Elba în eter.
Se revarsă negurile, umplând câmpii, tolbe
și găvanele celor adormiți... Nu pot ridica nici geanta, nici privirea,
după ce se trezesc, oricât de scurt ar fi fost somnul,
spre tovarășul care prin pământurile sărăturoase ale Azovului umblase
(sau preeriile Indianei). Când cu vizirul se intersectaseră
Pelerinii din al patrulea — ultimul val de chemare
Împietresc în vântul rece... Amplu și cu greutate
cade cortina de-a lungul albiei înghețate.
Între hotarele zăpezilor monoton se zbate
un ecou deformat, încercând să pună jos zidurile compacte.

2. Insula Utriș din Ural

Primăvara acolo mereu au ridicat tipi*
din bețe și pânză de cort — al drumeților squat.
Bărbații bărboși au fost numiți hippie
De la drumul mare duceau poteci spre pânza
ce se înălța spre Valea lacrimilor, precum
niște coame de piatră în mlaștinile din taiga:
Unde potcoava muntelui ocolește pustiul la deal
și potecile șerpuite s-au împletit,
se auzea sezonierul „Utriș din Ural”,
Sărăcime pe drumuri, înțelepți, diformi,
vagabonzi din împrejurimile „munților stâncoși”
constituiau singurul, cu multe chipuri,
S-a ridicat la fapte un erou parcă trezit
în pădurea deasă cu ceilalți, la mijloc de cale,
conducând printre capcanele vorbitului înțelepțit
Și, cu un manuscris de un arșin — o carte terminată —,
îi trăgea după el părăsind hotarele,
pe acești oameni mici, ca niște novici, un călugăr, iată,
Surpându-se în râuri de piatră, plăcile de granit
nu susțin dealuri de cretă, ci nume...
Alianța vioaie, după ce a fost strivită,
Noaptea asiatică a intrat în valea milei
unde, părăsit de toți, se delectează cu somn —
dă frâu unui cântec de țap — pe genunchii Dalilei
și-a întins capul Samson.

* Cort, în engleză în original