Se spune că pe muntele Ararat corăbiile biblice dorm...

Se spune că pe muntele Ararat corăbiile biblice dorm. Se spune că mormântul lui Abel este în depărtare, Ia-mi privirea de la pământurile ce se ridică enorm, De la rămășițele trupurilor din praful în mișcare. Ia-mi privirea de la mulțimile de trupe, Ia-mi auzul de la sirene și teme militare otova. Se spune că ești Potop atunci când te superi. Se spune că ești Betleem atunci când scapi pe cineva. Arată unde să mă uit, pentru a-mi liniști privirea. Arată unde să fug, pentru a-mi salva copilul. După anumite semne recunosc aranjarea: Clocotești de furie, îți învârți ochii. După ultimele date din câmpurile personale: Inventata de tine omenire Renaște, cât de mult ți-ar părea rău de ea, Total neschimbată, oricât ai duce-o la pieire. De mult nu mai aud cântecul păsărilor, simfoniile libelulelor, Nu mai ies la cosit creaturile tale inocente, Nu mai înfloresc albaștri clopoțeii în secară. I-ai creat oare tu cândva? Arată. S-a uzat platoșa pământului, spiritul s-a cam consumat. Bătrâni și tineri sunt pe mine, am învățat să număr până la doi. Probabil încă mai este vreun colțișor în praf netransformat. Și unde să fug eu în brațe cu doi? Totul se va rostogoli în prăpastie, ce să vezi, vino și constată. Dă la o parte privirea mea moralizatoare! Arată cum să stau și unde să mă uit! La aceștia doi? Promite că din mâinile tale va zbura mica pasăre.