Îmi reproșez de vina mea înaltă...

Îmi reproșez, de vina mea înaltă
de azi să mă-ntristez de-a pururi:
te-ai dus, cum se zice, în lumea cealaltă,
condamnată să dispari în neguri.

Slujind cu credință și dreptate un veac,
într-o clipită pe din două ai plesnit,
nu mai ești, drag platou de hering, vai, de leac,
paralelogram rotunjit!

Nu te voi lăsa să dispari în negare:
ai fost o parte necesară la masă,
zilnică, dar și de sărbătoare,
poate nu așa frumoasă, dar mănoasă.

Revoluție, Război Civil și mondiale două,
al puterii sovietice bun și rău trecut,
anii nouăzeci, pe urmă lumea nouă —
nu poți cuprinde prin câte ai trecut.

Te rog să mă ierți, puneam pe tine
hering sărat, iubit, ușor de tăiat,
cu ceapă, ba afumături fierbinți,
sau reci alteori, bune de gustat.

Numai tu din serviciul uriaș erai intact
parcă durai mereu la infinit,
cum de-am putut, în timp, să nu fi păstrat,
memoria strămoșilor și legătura vie cu ei?

Fiu fidel al veacului de unică folosință,
uzul larg nu ți-a venit de hac, oricât s-a încercat:
nu ai fost dus, în anii 30, la torgsin*,
pe zahăr sau pe pâine nu ai fost schimbat.

Adio „Kuznețovski”, de familie!
eu moștenire nu te mai pot lăsa,
dar cred că un alt rai trebuie să fie
pentru lucrurile trainice — și e liniștitor așa.

* Magazine pentru comerțul cu străinii, formate în perioada NEP, n. tr.