Cântecul lui Ulise
Soției mele, Natașa Rumarciuk
Împreună cu mine va coborî pe mal cântecul,
Înainte îl ascultase numai marea,
Unde se întrecea cu larma sirenelor.
În el vor fi numai sunete vocalice umede
Care sună așa în traducerea palidă
Din limba călătoriilor în cea a cheiului:
Te iubesc cu țipătul răgușit al pescărușilor mării,
Cu gânguritul vulturilor care zboară la mirosul de ficat al lui Promoteu,
Cu tăcerea cu o mie de chipuri a broaștei țestoase marine,
Cu piuitul cașalotului care vrea să fie un urlet,
Cu pantomima realizată de tentaculele caracatiței
Din cauza căreia toate algele se zburlesc.
Te iubesc cu tot trupul meu ieșit din mare,
Cu toate râurile ei, afluenții Amazonului și ai Missisippi-ului,
Cu toate deșerturile care și-au închipuit că sunt mări,
Auzi cum nisipul lor trece în gâtul meu uscat.
Te iubesc cu toată inima, plămânii și lumina ochilor,
Te iubesc cu scoarța pământului și cerul înstelat,
Căderea cascadelor și conjugarea verbelor,
Te iubesc cu invazia hunilor în Europa,
Cu Războiul de O sută de ani și jugul tătaro-mongol,
Cu răscoala lui Spartacus și cu Marea migrație a popoarelor,
Cu Coloana lui Alexandru și Turnul din Pisa,
Cu năzuința Golfsteamului de a încălzi Polul Nord.
Te iubesc cu litera legii atracției
Și cu sentința condamnării la moarte,
Condamnare la moarte prin cădere veșnică
În triunghiul tău fără fund al Bemudelor.
