Filatelistul

Sufletul filatelistului este materia unui timbru poștal, a cerii de sigiliu și a cleiului de lipit, a lămpii cu wolfram, a tot ceea ce exista într-o cameră sufocantă, prăfuit și putrezit, dar care nu dispare de tot; deja cu o mână neglijentă a adnotat, ca să știi, înainte de vreme în cataloagele cuiva — fără permisiuni, corecturi, tautologii. Și de aceea catifeaua grea a draperiilor lipită de fereastră este, și se stinge o țigară, și privirea obosită, încordată, încrezându-se întunericului încălzit de sfară, găsește o breșă în norul de tabac, o sală strălucitoare a corespondențelor dintre obiect și imagine, și legătura, iacă, dintre șirurile de cauze încurcate și efecte în dependențe. Reflectarea lor se face în ritmica versurilor, alternanța tablourilor colorate pe folia unui clasor; firișoarele uimitor de subțiri ale calcului, firișoare de aur curate; penseta este de o răceală prefăcută, severă: pentru ea lumea este doar de aluziilor o risipire, unde niciun vapor, portret, floare de seră nu există, aflându-se în unire cu o alta, autentică. Un filatelist, suferind pentru asemănare — un fel de anchetator, se creează pe sine: îl sperie nu foaia albă, de test, nu vidul, ci lipsa celulei din vizor.