Din nou solemnitatea apei curate și a speranței prostești...

Din nou solemnitatea apei curate și a speranței prostești În atenuarea moravurilor și domnia iubirii frățești. Și pentru bucurie nu este și nu va fi un motiv deosebit. Numai durerea și răutatea ca lacrima unei femei să se fi topit. Numai că îmi este mai ușor să cred că El cu adevărat a înviat. Din nou este vânt, și crengile, și copiii împrejurimile au tulburat. Din nou muzica se învâlvorează, se înspumează, trosnește. Dar în lumina primăverii nici măcar asta nu mai este așa nebunește.