O culoare concentrată

Pe marginea albumului lui Paul Gauguin

...hai, marți, hai, miercuri, joi, apoi iar
Noaptea de joi spre vineri, secat
Un cuvânt nu pot scrie... Luna, un galben coșmar,
Fără niciun „cum”! Mai concret: rahat.

Te gândești, talmudul și vers lejer...
Dar de la „Poveștile barbare” este lumina,
„Ziua divinității” strecurate în creier,
Pestrițe făcute ca etamina.

Din imaginație și colonială visare,
De la căsuța celui care a trimis-o pe Europa,
Care prin pânzele lui, în macrocosm cădea în uitare
În ciuda oricărui horoscop.

După țoale este Maori, un gal ca amant,
Un iubitor de porno, de minore arămii.
Privește, din pânză curge, de sânge-obsedant,
Un apus mare, tulburând crengile verzui.

Uite, uite piroga va pleca fără mine,
Aici este vineri, acolo este o mare văzută,
La amiază: creveți, crabi, iod o mulțime...
O culoare concentrată pentru favorită.

Uite, uite, pictore, aud, retrăiesc
Cum viața și moartea vivo la un fluier cântă
Dintr-o lovitură frica risipesc,
La valoarea viitorului mit plătesc.

Uite, uite, acest vers materializând,
O să las toate versurile la mama dracului,
O să împletesc în circul tău mortal un cuvânt,
O banală rimă, un plânset adresat oricui.