Gheață pe râu, ca o trădare. De frică picioarele mi-au alunecat...

Gheață pe râu, ca o trădare. De frică picioarele mi-au alunecat. Norocul m-a dus neapărat la acel colț întunecat. Cum așa? Nu înțeleg misterul tainic al schimbării ce e. Așa că uite, clipesc și nu știu cine sunt acum și de ce? Dintr-o dată dispar scorușii, barca, rogozul, nisipul... Ca și cum dintr-un film a fost tăiat ditai clipul. Și în ochii vecinilor, între mașini și câini, la fel Dimineața nu va începe așa, lumea nu se va încheia astfel. Cum să rămâi liniștit aici, să nu te învârți ca un titirez, așa? Ca niște sunete ale poterei frunzele foșnesc în urma ta. Fulgere, cai și lupi, vocea dușmanilor de moarte... Așa că uite — te trezești pe Volga, în mijlocul malurilor abrupte... Doamne!, Copci, bucăți de gheață, un mic promontoriu de neatins... Mai departe din film e tăiată un clip întins.