Te rog să-mi dai tandrețea ta, la picioarele tale mă fac ghem...

Te rog să-mi dai tandrețea ta, la picioarele tale ghem stând,
transformându-mă în fetus și limba abia mișcând.
Sunt cel mai mic copilaș la subsuoara ta, aripile nu deschide,
să nu pot cădea de acolo înainte să mă încălzesc.
Sunt un pește întunecat care nu a apucat să-și facă o coamă adevărată,
fără de coamă, fără de arginți, cu burta pe jumătate spintecată.
Nu mă mai pot ține, de partea cealaltă a coamei tale mă răstorn,
dincolo de ea este negura universului, vidul cosmic enorm.
Nu mă părăsi, scoate-mă din mulțime, adu-mă la lumină,
citește din mine ce se va întâmpla cu noi în milioane de ani,
Află de la mine. Eu sunt o adunătură de scorburi și locuri rotunjoare,
vești, cel mai bun text pentru un nevăzător.
Lipește-ți de mine scoica urechii, ascultă cum vuiesc
toate mările și continentele de care-mi amintesc,
toate țările tropicale, toate bazarele nebunești, cuvintele gâlgâitoare,
pârâitul tuturor cicadelor și rogojinilor, sunetul brățărilor și al lanțurilor
                                                                                                      zornăitoare.
Sunt o țesătură nemărginită, poți alege după a ta vrere —
las să fiu o croială pentru cei care mai apoi vor intra sub a ta putere.
Îi iubesc, pentru că vor avea mirosul căldurii tale.
Îi urăsc! Mor de la sticla ce se risipește sub piele.
Spune-mi că sunt un puișor, că nu-mi vei da drumul din mână,
spune-mi că vom trăi pe malul unui râu de nimeni știut.
Ne vom duce la fund și vom ieși din nou din ape,
vom fi muți pentru toți, ca peștii, și năvodul nu ne va găsi pe-aproape.