Sub pielea grijulie s-a adunat o hoardă lungă...

Sub pielea grijulie s-a adunat o hoardă lungă. În atelierul calendrului s-a tipărit data de 2. „Viața aceasta este despre iubire”, spuneau lângă intrarea sumbră Și trupul vizionar creștea în mine șuvoi. Sângele imaculat clocotea în copilul capricios Și când moașa a spus un cuvânt vetust, Am salutat ziua cu organismul meu sărăcăcios, Așa cum un locuitor din Ciuguev salută gara Kursk. Pământul muncitor s-a ridicat din ruinele războiului știut, De la Neva până în Balcani o santinelă trecea pe zid. Ce am gândit atunci când mi-am dat întâietatea celui născut Pe vocea profetică într-o țară asurzită în vid? Am mers în orașe ca întâi prorocitor al unui rai al pădurilor — Ce tulburat eram de ritualul manierelor de mic-burghez, Ce m-am mai răzbunat pe mine, cum am șfichiuit cuvântul otrăvitor — Până în sângele viu care dimineața mă trimitea în manej. Lumea aceasta este o roată, numai că mâinile de cercul ei erau legate. Viața aceasta este despre iubire, ca într-o fântână înfundată o stea. Pentru cine trăiesc, pentru cine la gară strig, Unde, pe sute de peroane, înnebunite, urlă trenuri?