Depărtare

Chemat de memoria ranchiunoasă, de vreun sentiment greu pe care-l ai în fața unei biserici sau la vederea unei păsări lovite, mergeam prin locurile copilăriei mele — în satul bunicii. Cum te ia cu frig ca după domnia unui despot. Vântul curajos aleargă după un fir de praf. Descurajat, mă uit la locul ars. Nicio fântână, nicio casă — planează un uliu-porumbar. Până și râușorul cunoscut înghite poteca. În fața durerii inimii pălesc celelalte dureri. ...Este groaznic să te întorci în copilărie — nu ai la cine.