Vaporul

Un vapor uriaș a umplut deja de fum
     portul posomorât;
spre nu știu ce Lisabonă, Lima
uite, acum, acum va pleca, sunând sirena hotărât.

Cu canotiere deja boțite urcă pe scară
     și cu pălării cei
care, arătând limba satrapului cu șapcă,
imediat se topesc în vid.

Pe mulți dintre ei îi știu din auzite —
     toată lumea bună, în fine;
și face cu mâna de la înălțime un poet condamnat la moarte
     care s-a luat cu sine.

Hai, grăbește-te, mai este doar un minut, atâta,
     și la drum, la drum!
Pe vaporul acesta se va găsi cumva
o cabină și pentru noi acum.

Și pe lângă insulele Canare și Azore,
     Bermude, Bahamas
o să mergem, o să plutim — nu pentru minunile de peste mare,
     ci cu zeii la taifas.

Nici harul sclipitor, nici onestele strădanii,
vai, nu-i vor salva pe cei ce au plecat —
locuitorii cerului, ca piranha prădătorii,
     o să-i înfulece, o să-i înfulece.