O frunză de arțar a încercat...

O frunză de arțar a încercat de curând
pe geam să se strecoare și a dispărut,
s-a dus undeva în subcortex, la fund,
în topitoria cuvintelor amurgite...

Luminițele de physalis sub omăt
sunt un fel de legătură cu malul îndepărtat.

Dar pițigoii și albaștrii pescărași
sunt toți din același mic oraș.

Însă în satele de mai mare anvergură
în întuneric se-aud un vuiet și vorbe fără lacăt la gură.
În ale cronometrului clipe ce măsură
transformări ireversibile
le suportă cununa creației vizibile.

...Inima te cheamă de pe cea întunecată pe poteca luminoasă,
o potecă cu frunze căzute, spre una acoperită cu zăpadă, de tot înecată.
În curând sunt zece ani de când a fost omorât culinarul Pohliobkin
la el în Podolsk.
                         Și nimeni nu-i caută pe criminali.