The Dark Side of Love

Amintindu-mi iubirea unei zile îndepărtate, fără speranță, dându-i ei, cea de pe urmă, memoria ca un tribut fără rost, țin minte numai cum m-a chinuit, cum m-a lăsat mort, imposibilitatea, lipsa de sens a posedării depline, a posedării astfel încât trupul și sentimentele, și gândurile să germineze din mine, devenind ale mele până la tremurat și geamăt, astfel încât, devenind ale mele, respirația, vederea, numele, astfel încât căderea în mine să se transforme într-o ridicare în sus. Chinul acesta a rămas, restul s-a dus, dar am rămas în schimb cu conștientizarea celui mai rău dintre adevăruri — că a absorbi în totalitate toată această viață și căldură ar fi fost pur și simplu o răfuială, o luare a vieții, o crimă, că o asemenea iubire este imposibilă, groaznică, înfricoșătoare, de aceea ne este dat numai să ne chinuim cu un chin de mucenic în cele mai strânse îmbrățișări, în fața despărțirii viitoare tremurând de iubire, ca în labele unui coșmar.