La moartea hipopotamului Almaz de la Grădina zoologică din Sverdlovsk în anul 2012
Hipopotamul Almaz a murit
în oraș la noi.
Imediat ne-am mâhnit,
Este aproape de-o vârstă cu mine,
la 37 de ani s-a dus,
ca un albatros din zări străine,
Îl țin minte pe hipopotam de mic,
stătea în noroi, ca un aluat,
mânca, era bolnav, sughița un pic.
și nu varză i se dădea de mâncat —
ci un brad chiar din căldare,
tare și fără gust, de căcat.
O viață ca a unui hipopotam,
singurătate și traumă
pe toți așteaptă în neam.
Vei trăi într-o groapă cu lături,
chiar din Biblie de-ai fi,
cu africane uitături
Hai să fac un cântecel
cu rime inegale,
ce, degeaba lucrez la el
ca mandatar de stih?
Cîntecel:
„Mamă, vreau tare
la noi la zoo să muncesc,
pe acel hipopotam mare
să-i dau de mâncare
morcovi dulci, ca portocala,
să-i dăruiesc iubire
Noi la margine stăteam,
ne uitam cu interes.
Toate animalele, gândeam,
o să fie în rai, bineînțeles”.
în oraș la noi.
Imediat ne-am mâhnit,
lacrimi au apărut în ochi.
la 37 de ani s-a dus,
ca un albatros din zări străine,
ca un bătrân răpus.
stătea în noroi, ca un aluat,
mânca, era bolnav, sughița un pic.
Rahatul îi era adunat
ci un brad chiar din căldare,
tare și fără gust, de căcat.
Viața este groaznică, tare.
singurătate și traumă
pe toți așteaptă în neam.
Omul este un animal.
chiar din Biblie de-ai fi,
cu africane uitături
moartea ți-o vei dori.
cu rime inegale,
ce, degeaba lucrez la el
ca mandatar de stih?
Cîntecel:
„Mamă, vreau tare
la noi la zoo să muncesc,
pe acel hipopotam mare
cu furtunul să-l stropesc,
morcovi dulci, ca portocala,
să-i dăruiesc iubire
și să-i înnobilez fala.
ne uitam cu interes.
Toate animalele, gândeam,
o să fie în rai, bineînțeles”.
