Leagănul

Las să înceapă să înverzească a mea îngrădire
și leagănul începe să prindă avânt
și să scârțâie ritmic de fericire,
dacă o să se legene deja prea cu tumult.

Pe scândura simplă de lemn, ușor,
pe funiile în număr de milioane,
strângând vârfurile picioarelor când cobori,
te ridici în altă lume.

Și cu vârfurile picioarelor instinctiv înainte
în lumea aceasta pătrunzi din nou râzând:
unu — în rândul astrelor ți-ai pus iubirea,
doi — ți-ai pus iubirea cu pământul în rând.