un pelerin la bifurcarea râului în toiag sprijinit...

un pelerin la bifurcarea râului în toiag sprijinit salcia deasupra lui se ramifică în viespile îndârjite fețe zburătoare suflă un nor într-o margine cenușie la orizont se repară cupola azurie o mlădiță de vie capela și o mare de in evul mediu timpul miezul zilei lin picuri mari de stăncuțe negre în tablou sau oameni în față unul este pe un căluț spre el de pe panta cu viță de vie din stânga sare o capră-neagră domestică și o fată face cu mâna inul adie albastru luminând bolta aproape toiag coasă și numele pelerinului este moarte deasupra glugii salcia se întinde în unde oamenii cântă la unison dar aici nu se aude fata-salvie flexibilă și capra neagră din viță chipurile vântului lung în poziții fără mână muzica viespilor tortul de aur al razelor pelerinul stă pe iarbă și se uită la apă fețe fără trup și trup fără ochi și piele în pelerina goală dar există de asemeni în pântecele clopotniței un călugăr mâinile ridică se teme din copilărie și la Dumnezeul-insectelor aduce rugă mică nu are niciun Dumnezeu și toată această viață a nimănui nu este fata deja nu mai poate traversa pâraiele toate viespile aurii ale primăverii și chipuri din nori lumina aceasta este visată repede de pietre adormite doar un foc albastru se leagănă pe lutul gălbior și nu se prăvale în noapte nici urmă de gâză apărută numai chimia rumegă timpul strat după strat fata face cu mâna de pe deal și capra neagră a plecat