Psalm

Vântul vuiește, deasupra cortului zburând și freamătă întunericul în jurul meu. Am fost cândva un rege puternic, blând, dar m-a doborât un dușman violent, ca un leu. În aerul negru caut palma Ta ca odinioară și sufletul meu întruna noaptea toată năzuiește spre tine, ca o căprioară la mult dorita apă de izvor curată. Și eu adorm — cu cât sunt visele mai strălucitoare, cu atât mai coșmarescă este odioasa realitate. Și nu pot găsi un adânc mai fără scăpare din care să strig: izbăvește-mă, Doamne! Redă-mi înfățișarea maiestuoasă de demult și învie-mă după cuvântul Tău!... Așa se chinuie nefericitul David cu tumult din cauza iubirii pătunzătoare pentru Dumnezeu.