Din ghipsul vechi...

Din ghipsul vechi o fată cu un plescăit de vâslă zâmbește așa de suplu, de parcă chiar este primăvară. Cu pete de vopsea argintie, cu o strălucire în ochii orbi, face ochi cochetă ca acum jumătate de secol, și-a întins trupul zvelt plin de crăpături și licheni, de parcă nu au trecut în zbor atâția ani în ținuturile noastre. Patima copilăriei pionierești cu ghipsul dorit în chiloți, paza fecioriei jubiliare șaptezeci de ani pe ceas. Ghips, carton, placaj, erzațul minunat al existenței. De șaptezeci de ani pionierii te doreau pe ascuns. Cât praf contrafăcut este în fata care a înnebunit. Doamne, ce a fost? Ce s-a întâmplat cu noi?... E iarnă.