Chemi un vis bun și el într-un coșmar se preface...

Chemi un vis bun și el într-un coșmar se preface, te uiți în spatele dușmanului și el se întoarce, explici totul pe degete — cinci nu se potrivește cu cinci: se zvonește că duhurile trăiesc în gânduri, întrupându-se. Alungi patima rea și se conturează a fi dulce, dezvrăjești lumea și ea la loc se strânge. Oamenii s-au tot uitat în noapte cu oglinzi murdare, iar de acolo au venit vârcolaci cu țipete incoerente, dubluri și escroci, demoni și dușmani, bunicul ateu a fost dezgropat din mormânt. Gonești de la tine forțele necurate și ele intră pe geam. Dezvrăjești lumea și ea la loc se strânge. Oameni se bat pentru mâncare, stoluri se fac, adorm în mers și nu se mai trezesc. N-ai decât să le trâmbițezi în ureche — se pun în mișcare și se agită, repetă bu-bu-bu, dar nu se trezesc. Cum rupi un lanț, imediat unul nou se formează, dezvrăjești lumea și ea la loc se strânge. Dar explică-i științei de ce așa se formează trupul și sufletul și chipul cu fața, mărul cu carnea de cadavru, iar în găuri și crăpături se adună groaza, bunicul mort cu mulțimea, într-o larmă mică se unește, îndreaptă schema și clasamentul — să nu cumva să se niveleze. Dezvrăjești lumea și ea la loc se strânge.