Alb albastru...

Alb albastru cu negre margini. Puncte și linii acum cenușă. Tot ce fumegă a fost sortit, a fost iubit, ai fost tu negreșit. Ei, oare nu-i absurd, n-am avut de noroc parte. Am fost și n-am fost de toate, Bucurie și răutate. Muzică, muzică. O, lângă tâmplă muzică, muzică. Gelozie, dor. Mlădița slabă a flăcării purpurii. Smulge din „Znamia” pagina asta.