Traduceri din rusă

1. Mihail Lermontov

Un băiat exaltat vede pentru prima oară marea și-și împărtășește
impresiile cu bunica iubită.

privește acolo vezi corabia aceea?
(cerul alburiu apele palide ale golfului)
poți să-mi spui de ce și-a părăsit el portul natal
ce l-a adus în ținuturile noastre?

imaginează-ți numai: întinderea oceanului
praful de gheață puntea ce dispare sub picioare
știu este pus în mișcare de ceva mai mare
decât simpla bunăstare

nu altfel nu s-ar fi despărțit pentru nimic în lume
nici de îndepătarea fumegoasă a acestui golf
nici de acest soare nordic
care apune târziu



2. Aleksandr Pușkin

Tinerețea trece, speranțele se prăbușesc: alinarea vine în gândurile
despre prima iubire.

îmi aduc aminte din ce în ce mai des de ceasul acesta
ceasul primei noastre apropieri
de goliciunea ta orbitoare
de cuvintele tale întâmplătoare

ce mult au stat în fața ochilor mei
în mijlocul vieții modeste
în mijlocul oboselii apăsătoare
în mijlocul altor ispite ale sentimentelor

timpul șterge amintirile
se sting imagini
se uită intonații ale vocii
slăbește atracția

dar iubirea și dacă se schimbă rămâne tot ea
în ridurile adâncite
în bătăile dureroase ale inimii în toiul nopții
în visele amare despre clipele minunate trecute



3. Fiodor Tiutcev

O plimbare primăvara într-unul din parcurile imperiale; odată cu tre-
cerea timpului este din ce în ce mai acută durerea pentru iubita moartă.

uite din nou într-o seară de primăvară merg pe această alee
soarele a apus gheața netopită adie a răceală
vezi: totul este ca atunci
când am fost împreună

se face din ce în ce mai întuneric
în depărtare s-au aprins lumini
vezi: asta a fost cândva lumea noastră
și noi am iubit-o în felul nostru

mâine este comemorarea morții tale
zi de tristețe și rugăciune
vezi: sufletele noastre chinuite
hoinăresc din nou împreună prin acest parc



4. Osip Mandelștam

Lipsit de venituri familiale și neavând deprinderile burgheze de supra-
viețuire, un intelectual de treizeci de ani începe să-și piardă încetul cu
încetul rațiunea.

deja nu mai sunt în stare să-mi amintesc
de când răsună în mine această melodie
este insistentă și insuportabilă
precum piuitul unui țânțar nesătul de sânge

aprind un chibrit ca să mă uit în jur:
alături respiră greu noaptea apăsătoare
n-o poți mișca
n-o poți întoarce

și aerul s-a prăbușit și te sufocă
mi-a acoperit fața ca o blană
o cum să-i sparg aroma densă
ca să aud

să aud în capilarele ierburilor uscate
cum curge sângele rozaliu
în acest fânar ciufulit
al spațiului



5. Boris Pasternak

Revenit dimineață de la iubită, poetul mai trăiește încă o dată cele
întâmplate.

ce viscol nemaivăzut
s-a pogorât asupra noastră în această noapte
părea că ferestrele
sunt acoperite până la jumătate de zăpadă

tu ai aprins lumânarea de pe masă
și coloana mică a flăcării ei
arunca pe tavan
urme minunate

ca o continuare
a degetelor tale lungi
ca un freamăt
al părului tău despletit

tu știi
să te dezbraci așa de emoționant:
două lovituri ușoare
ale papucilor pe podea

și uite deja te acoperi cu mine
ca o zăpadă curată
până ce curentul leagănă din ce în ce mai tare
flacăra lumânării de pe masă



6. Anonim

Un poet începător necunoscut încearcă să-și găsească tema și intonația; se ob-
servă influența a numeroși predecesori și contemporani.

capul încă mai arde și, la drept vorbind, ce am apucat să văd
vara pe câmpul necosit niște flori simpluțe niște fluturași neînsemnați
toamna frunze ce zburau vesel în moarte
taigaua ce-ți scuipa în față pânza de păianjen

și ce știu eu despre iarna care a venit
în afară de faptul că ea nu are un sens separat
de speranța care nu se pierde niciodată să asculți peste tot
ritmul primăverii abia distins

pe lângă ce altceva am trecut fără să observ
lăsându-mi privirea în pământ strivit de trecutul meu
încercând disperat ca prin acești pași să păstrez
vocea care se stinge cu anii



7. Cântec balcanic

Stând într-o cafenea din Vilnius, o aștept pe tânăra poetă bulgară 
Dostena Anghelova și-i traduc versurile după traducerea literală făcută
chiar de ea.

de parcă
îmbinarea a câteva cuvinte
probabil întâmplătoare

(da destul de întâmplătoare)

și fereastra acoperită de draperia
din ploaie
și frunze îngălbenite

(dansul lor oricât de ciudat ar fi
este destul de energic)

așa sunt de regulă
replicile muzicale
(desene ritmice
ale unei partituri trupești)

această gamă muzicală
acum (de ce?)
este mai mult decât suficientă

umple așa de deplin
(adapă încântă —
cum este corect?)
melodia aceasta

o capitulare necondiționată
și
tu deja poți
să mă convingi de orice:

acest șarpe flexibil
care se târăște
pe fereastra deschisă —

sunt gata
să fiu însetat emoționat
de șerpuirile lui negre

dar ai uitat să-mi spui
cum să mă comport
cu chestia asta rece



8. Autoremake

Eu, încercând să depășesc criza de creație,
îmi rescriu versurile vechi.

probabil deja a mia oară mergând pe același drum
(soarele era încă sus deși era deja seară)
am simțit deodată acest miros umed ventral
mirosul unui trup tânăr

(uimitor de curat o zăpadă care încă nu se topise sub copaci
uneori venea răceală dinspre ea)
și am simțit să m-am pierdut
dar la drept vorbind ce voiam să spun?

ceea ce se cuvine să vorbești în versuri cu un om
cu trecutul meu și cu prezentul meu
versuri dure deloc plăcute: niciun conformism de playboy
(să rostești cuvintele fără a-ți da seama de înțelesul lor îngrozitor)

când s-a întunecat de tot
am ajuns la râu
de fapt probabil degeaba
încă era acoperit de gheață



9. Gavriil Derjavin

După un atac de cord;
teama de moarte dispare o vreme.

șuvoiul timpului încet și de neoprit
mă spală
și o dată cu mine se dizolvă în el
amintirea limbii poporului meu zeii lui eroii lui

cum va fi acest rest când se va vărsa în oceanul veșniciei?
însemnările folcloriștilor în trecere
cărțile care mucegăiesc în biblioteci
gama muzicală pentatonică a cântecelor care-ți sfâșie sufletul?