Ei, ce zi mai este, aprilie douăzeci?

Ei, ce zi mai este aprilie douăzeci? Zăpada cât pomul. Și a-nceput o săptămâna de lucru. Și omul stă, ca un stâlp, singur în stație, mut, altul hoinărește ca o umbră a lui, cu un adidas desfăcut și neaua troienește. Hai, prietene, la magazin să mergem voinicește, apoi acasă, înapoi. Ca un al naibii elastic viața se lungește, oDoamne, vai de noi. Ni se pun întrebări nemaivăzute: unde-i al zăpezilor depozit? Ne curg lacrimi pierdute și n-avem nimic de povestit. Jumătate de oră în stație am înghețat. O, dacă acolo observam, în reclamă, pe panoul publicitar, pe pliant că acel hipopotam reprezenta ceva cu-nțeles, c-o nară umflată... Mi-ai spus la hipopotam să privesc și mă uit, iată.