Maksim Zamșev

S-a născut în anul 1972 la Moscova. A absolvit Liceul de muzică „Ghesin” și Institutul de Literatură „A. M. Gorki”. Autor a șapte cărți de poezii, printre careNostalghia po nastoiașcemu / Nostalgie după prezent (1999),Vremia na ladoni / Timpul în palmă (2003),Ot Patriarșih do Arbata / De la Patriarșie la Arbat (2014),Ispovedalnaia pora / Timpul spovedaniei (2019); șapte romane. A tradus poeți contemporani din limbile bielorusă, română și sârbă. Versurile lui au fost traduse în multe limbi, în volume separate au apărut în azeră, bulgară, greacă, macedoneană, română și sârbă. Laureat al premiilor „Ocearovannîi strannik”, „Lermontov”, „F. Iskander”, „Cistaia kniga” ș. a. Președinte al conducerii Organizației orășenești Moscova a Uniunii Scriitorilor din Rusia, membru al Uniunii Ziariștilor din Rusia. Membru al Consiliului de pe lângă Președintele Federației Ruse de dezvoltare a societății civile și pentru drepturile omului (SPC). Lucrător emerit în domeniul culturii în Republica Cecenă. A primit medalia Ordinului „Pentru merite pentru Patrie” gradul al II-lea, insigna de onoare „Pentru merite în dezvoltarea presei și informației”. Redactor șef la „Literaturnaia gazeta”. Locuiește la Moscova.
Istoricul și criticul literar Iakov Gordin a remarcat că, citind versurile lui Zamșev, „trebuie să-ți amintești bine termenul cunoscut «erou liric». Nevoia de a face distincție între autor și erou în poezie nu pune deloc la îndoială sinceritatea celui dintâi. Este un element specific al conștiinței poetice, când trăsături reale ale receptării lumii și autoreceptarea de către autor devin inevitabil acute”.