O livadă părăsită la marginea Bitței...

O livadă la marginea Bitței părăsită Aduce roade după un vechi obicei. Și încă-și rupe crengile pline de mere neostenită Și încă nu simte un pericol deasupra ei. Acum nu mai găsești nimic așa bun, Privește — doar este un adevărat Clar Alb! Le plătim polonezilor mii, de nebuni, Distrugând tot ce este de aici bun și drag! În livada uitată, printre merii sălbăticiți Mă plimb cu un cățeluș, de tristețe cuprins. Măcar niște bătrâne, măcar niște oameni năpăstuiți Să vină aici să scuture livada aceasta de vis!... Nu este așa, poetule, tu ești roditor oriunde, Dar toți se duc la supermarket sau la cafenea, Și uite, te sălbăticești, dacă nu ești cerut niciunde. Nu este așa? Poetul răspunde: Nu este așa.