o bibliotecă adevărată în care poți scormoni...

o bibliotecă adevărată în care poți scormoni, nu electronică, comună, ci Gutenberg, a noastră, o dactiloscopie a spiritului: arată ce ai citit — și eu o să spun cine ești tu, nu degeaba se spune; într-o bibliotecă adevărată, dacă scormonești, poți găsi o raritate răsfoită cu grijă cu un verdict în creion sau cu o inscripție în cerneală a celui care a dăruit-o, uneori chiar cu autograful autorului, cum ai noroc; dar mai scump este chiar caracterul imprevizibil al vânătorii de cărți: poate, îți spui, cineva așa o să te prindă și pe tine, și volumașul tău, căzut, când nu mai are importanță, cu note de neînțeles pe margini, va sufla praful și va începe să descâlcească scrisul imposibil din partea de sus și de pe marginea textului, iar mai apoi și textul — este singurul lucru ca-l încălzește pe orice cărturar și, pe ascuns, și pe poet, singura dintre toate răsplățile și recunoștință pentru toată longevitatea și, se pare, eforturile fără rost de o parte și de alta și te gândești pe ascuns la coautorul tău protector: ei, ce te costă — frate, prinde-mă și pe mine din ruinele cărților, eliberează-mă din izolatorul meu al cotoarelor uscate, al paginilor ce cad, frate, prinde-mă, suflă praful și citește cele scrise cu o mână grăbită, acum oprită — ei, uite, am reușit să ne vedem, îi spui, și ăsta este lucrul cel mai important: citește și descoperă ce este străin, în aceste lucruri străine ești tu, restul nu este așa de important: tirajul, ediția, lipsa de știre, gloria — vană, așa aș spune: citește și pune pe o măsuță, și cu recunoștință poți uita, și mulțumesc că nu ai uitat...