Cântec de leagăn pentru Ulise

El spune: fetița mea, sărmană Penelopa, ai îmbătrânit de tot, cât timp pe prostul o făceam, America acoperită de gheață, ca de sticlă spartă Europa, aici, numai aici, la picioarele tale, secole vii unduiau. Dragul meu, cât timp ai hoinărit totul a fost acoperit de trifoi, de un trifoi rozaliu lipicios, cu frunză acră, sensibilă, timpul liber a fost împletit în țesătură, brodat cu mărunt trifoi, o să-ți fierb o infuzie amară, de trifoi, incredibilă. Bea, vor fi aduse de zuid la mal corăbiile rătăcitoare, bea, petițorii au murit, în mare este o stille plină de vise, bea, fiii au crescut, ei trebuie să închidă America provocatoare, bea, cerurile s-au decolorat, bea, bea, Ulise! Valurile adormite se leagănă, petalele în evantai s-au pornit, în trifoiul des se adună ținuturile patriei reunite — spiritul trifoiului se întinde dulce, ca al fidelității mit, bea, să nu-ți pară rău, bea, bucuria mea, fosta mea bucurie.