Istoria poștei

De 300 de ani rușii au afirmat că au fost asupriți de mongoli dar aceia se pare că pur și simplu au adus poșta. De 300 de ani în Rusia se primeau scrisori, dar nu știau să le citească, de aceea a și fost nevoie ca Moscova să ardă nu o dată pentru a scăpa de mulțimea scrisorilor necitite. În cele din urmă Ivan cel Groaznic s-a dus în răsărit și a cucerit Kazan, iar scrisorile au început să fie trimise în vest celui care a fugit de țar, lui Kurbski. La aceste scrisori îngrozitoare a răspuns deja Petru cel Mare din Olanda, dincolo de mare, apoi Ecaterina, și ea cea Mare, a stabilit legături cu cea mai bună dintre lumi a domnului Voltaire, și deja Napoleon, cunoscut și ca Bonaparte, printr-o altă incendiere a Moscovei, a contribuit la introducerea fancezei elegante ca stil epistolar al nobililor, pentru ca poporul ticălos să nu fie tulburat înainte de vreme de libertate egalitate fraternitate. Odată cu îmbunătățirea livrării poștei decembriștii și-au trimis scrisorile despre reconstruirea Rusiei deja din Siberia, ca la Londra să-l trezească pe Herzen. Lor le-a răspuns deja însuși Vladimir Ilici, mijindu-și privirea mongolă vizionară de la Geneva, de la Zürich. Uite, a avut loc Insurecția din octombrie ca o urmare necesară a poștei mongole, ca un răspuns oriental și o provocare a Occidentului. Ce răspuns ne va aduce din Occident poșta electronică în următorii 300 de ani?