Nu suntem de proporții universale, sunt bune și cele regionale...

                                                                                    Lui T. Kibirov

Nu suntem de proporții universale, sunt bune și cele regionale.
Amploarea noastră este uite, până la acel mesteacăn ars.
Se va lega cumva, se vor agăța vorbe după vorbe,
aici vor fi luate prin surprindere gerurile noastre ale lui.

Suntem niște culici în mlaștina noastră de culici.
Recunosc acest par în orice stare ar fi.
Iar cerșetorilor nomazi le spun: aveți mult de mers,
dacă chiar ați pornit spre Dunărea albastră,

spre Tibrul cel prefăcut și spre Sena cea ușuratică.
Pe drum nu vă lăsați lucrurile nesupravegheate.
Aici bărbații se explică repede în argou.
Femeile cară intenționat căldări goale.

Dacă luați apă din Dunăre și Tibru,
să vă aduceți aminte de cuvântul autonom din frig,
de noi, oamenii de acasă, scalzi de calibru raional.
Din copca noastră dunăreană se ridică un trandafir.