Cine v-a spus că-mi plac versurile? Nu-mi plac...

Cine v-a spus că-mi plac versurile? Nu-mi plac. Și, după ce-am citit o mulțime de versuri proaste, de fapt, le detest. Mai bine să stai deasupra unei râpe, să faci cu mâna unui vapor posac, Să te ferești de ploaie într-o nișă, alături de o statuie, ce grotesc!. Ce mai lărmuia ea și cum depărtările acoperea Ca o draperie strălucitoare, făcând în nisip gropi! Strălucitoare, lipsită de vanitate, în afara Versului lung al poeziei — o bucurie fără scop. Hei, zgândăre o frunză urâtă de arin, Pe mormanul de lemne aruncate de-a valma să sari. Eu, recunosc, m-am uitat mult la cei care scriu versuri din plin; În opinia mea sunt mai buni ca oamenii normali. Dintr-o sută pot spune că în nouăzeci și nouă De cazuri mai bine să nu fi scris nimic, Mai bine pur și simplu să fi iubit plimbările, când plouă, Soarele pe vâsle și inelele din sala de sport.