Viața arde ca gazul, cu o flacără mare de-azur...

Viața arde ca gazul, cu o flacără mare de-azur. În flacăra moartă a plopilor tremurători aerul pare mai dur. Mama a obosit, s-a dus la culcare, îngerul își strânge aripile încetișor, prin botul mut al sticlei privirea trece ușor. Noaptea bâjbâie în cenușă, jigărită ca o pisică, se răcește pe masă o turtă de mălai mică. Numai Dumnezeu este milostiv și în micul cimitir capătă din nou trup oasele uscate ale morților.