Pentru toți! Pentru toți! Pentru toți!

Pentru toți! Pentru toți! Pentru toți! Fetița noastră la bazin a început să meargă, unde-noți! — Mișcă-te, cur-mare, mișcă-te, i-a permis mama. Și hai s-o pregătească acuma. I-a pus un prosopel, spunând: „Nu-i nimică! Te-am înfășurat în el când erai încă mică”. I-a pus șlapi, un covoraș și săpun, căciulă, costumul ei de baie. Spune: „Ca să nu te faci debilă de tot, să nu mergi cu capul ud”. Și s-a dus fetița noastră legănându-se, cu o geantă pe umăr umflată. Și a ajuns la garderobă, stă acolo liniștită. Deodată intră patru fetițe, ca niște îngerași întrupați. A noastră se uită cu mare atenție, chiar vrea să plece imediat: — Dumnezeu le-a dat contur, își spune, oare în prezența lor poți să-ți dai hainele jos de pe tine?! Eu am chiloți „adio tinerețe” și pieptul niciodată nu mi-a stat, vai de mine. Iar ele își desfac părul, dau din mâini, sar într-un picior. Iar bagajul fetiței noastre este plin de usturoi. — O să mă chinui după aceea cu tine, spunea mama, o să aduci o molimă, poate chiar gripă. Dar usturoiul e bun pentru răcit. Ea l-a aerisit pe drum, dar spiritul s-a lipit. O, ce frumoase mai sunt, goale, intenționat nu vor s-o vadă. Ea își dă jos dresurile, fără să-și scoată fusta, apoi a ei broboadă, Intră până la brâu în costumul de baie, apoi își scoate fusta, apoi, prin mânecă Își extrage sutienul. Ridică costumul pe piept, scoate bluza. Ce mai cârpă! Revenind de la duș, peste o oră se îmbracă. Aha! Spunea mama: să nu mergi cu capul ud, iacă. Uite, stă fetița noastră la uscător, se uită cum, împroșcând stropi, fericite, Grațiile acestea cu vinișoare albastre scot produse de cosmetică pentru fete, Rostesc cuvinte minunate: Bourjois, Saint-Laurent, Klema... Ea se duce imediat în camera sa. Vine mama chiar ea. Ce-i, ai înotat puțin? Ce ești așa posacă? Ce teme ai pentru mâine? De ce taci? Iar ea, fetița noastră, stă ca un șoricel pe care îl înșfaci. Se uită în puncte, plânge în rânduri, tace cu virgule. Și apoi vorbește. Uite tu, mamă, mamă, unde sunt lucrurile tale de femeie, mâini de catifea, miros de tâmple îmbietoare, Picioare rase, unghii colorate, tocuri țoc-țoc, buze strălucitoare? Din cauza neștiinței tale, din cauza acestei bărbății, din cauza a tot ce este în tine așa Uite, nu sunt deloc feminină, nu pot s-o disting pe Pani Walewska de Krasnaia Zaria*. Nu știa să spună fetița noastră că, în condițiile în care nu este iubit, Omul nu se mai iubește și uneori nu ai de ce să iubești, nu ai fost instruit. Nu ai fost alinat, nu ai fost încălzit, nu i s-a curățat coaja până la miezul alb, până la iubirea toată. Fetiță, fetița noastră, fetița noastră neiubită, înoată, înoată. * Mărci de parfumuri sovietice