Țară, te părăsesc păsările...

Țară, te părăsesc păsările. Zboară la zenit. Întinse, strunele răsună în cerul pustiit. Mai târziu se transformă într-o răgușeală de bas, se schimbă într-o larmă albă stingher. Nu te poți încălzi cu vreun glas al celor care au murit în cer. Doar mintea continuă să alerge și să mintă de zor, căutând o furișă ieșire în faptul că oastea poeților impostori va obține ceva prin siluire.