Ea a curs din abisul milioanelor de ani...
Ea a curs din al milioanelor de ani abis
ca să ajungă aici, pe fundul orbitei mele, —
lumina unei stele care de mult s-a stins...
Ce să facem, să ne îngrozim sau să fim uimiți de ele —
precum cei de dinaintea noastră: și tu, poetule, ești prins!
Pupilele orbitoare ale aștrilor nopții,
testamentul tututor, confirmat de Ulise...
Dar pe bolta cerească încă nu este acea stea din spații
pe care strănepoții noștri o vor lua de vie în vise
și va transmite salutări veșnice.




